„Împreună la bine și la greu”
De fiecare dată când aud aceste cuvinte mă gândesc la jurămintele de la nuntă. Să fii alături de o persoană la bine, e un lucru relativ ușor dar ce facem atunci când acea persoană trece prin încercări?
În cele ce urmează vreau să vă fac cunoștință cu familia Filip.Ei sunt în Centrul Rezidențial de Îngrijire și Asistență Persoane Dependente din luna iulie 2020.
Din cauza problemelor cardiace domnul Filip Teodor în vârstă de 74 de ani a suferit un accident vascular în urmă cu 20 de ani. Soția sa, Filip Floare a fost alături de el, a mers împreună cu el în spital și l-a îngrijit cum a putut ea mai bine, dar din cauza problemelor și a stresului, doamna Filip a fost diagnosticată cu diabet, iar din cauza unei infecții a fost nevoie de amputarea piciorului drept.
Bunicul Filip, când ați avut accidentul vascular și care a fost cel mai greu moment ?
Din cauza parezei, timp de 3-4 luni nu am putut să vorbesc, să umblu sau să mă pot îngriji.
Cât timp ați fost internat în spital?
Cam 3 ani am fost tot pe la spitale.
Știu că atunci când ești diagnosticat cu accident vascular, trebuie să aveți și un program de recuperare.
La spital am început programul de recuperare, după care soția mea m-a ajutat și a insistat sa fac exercițiile, acest lucru m-a ajutat ca de la o persoană imobilizată la pat să pot să mă deplasez cu bastonul și sunt recunoscător Domnului că a fost alături de mine.
Buni Filip, când soțul dvs a fost diagnosticat cu accident vascular care a fost partea cea mai grea?
Faptul ca noi locuim la 40 de km de Oradea,el fiind internat în spital trebuia să fac naveta zi-noapte să fiu alături de el.
De cat timp aveți diabet?
De vreo 3 ani. Medicii au spus ca din cauza stresului, faptul că mi-am văzut soțul pe pat, a fost foarte dureros, atât că doar respira.
Din ce cauză a fost amputat piciorul?
Într-o dimineață m-am trezit cu două bule la picior, am fost la medic, el a spus că din cauza diabetului. După o perioadă a început să miroase și a trebuit să îl amputeze deoarece era infectat.
Cum ați descrie momentul când medicul va dat vestea, că trebuie să vă amputeze piciorul?
Foarte greu, nu am putut să spun băiatului meu, pentru că nu este în țară și nu am dorit să îl îngrijorez, vecinii au fost cei care m-au ajutat, iar soțul meu a mers la părintii nurorii mele.
Cu siguranță a fost un moment greu, cum v-ați adaptat?
Eu sunt o persoana ambițioasă, nu vreau să mă las, vreau să ajung să merg din nou cu ajutorul protezei.
În curând aveți un an de când sunteți în centru, cum v-ați obișnuit?
Suntem recunoscători pentru ajutorul oferit, deoarece acasă nu aveam cum să ne descurcăm, mâncarea este foarte buna, suntem foarte bine îngrijiți, întotdeauna când avem nevoie de ceva suntem ajutați. Îmi place să particip la activități, să cânt.
Acum, de încheiere, ce ați dori să transmiteți celor ce vor citi acest articol?
Să nu se lase, să fie ambițioși, pentru că Cel de Sus nu te lasă la greu și e alături de tine, dacă El nu era cu noi, nu știu unde eram astăzi.
Ei sunt căsătoriți de 34 de ani, au trecut prin încercări, dar au fost acolo unul pentru altul și cel mai important, nu s-au lăsat unul pe altul la greu.
De când au venit în centru participă la toate activitățile. Bunica Filip citește zilnic în Cuvântul Domnului și doresc să încheie Legământ cu Domnul în apa botezului.
Domnul este Mare, El lucrează în viețile noastre în fiecare zi. Tot ce trebuie să facem este să ne punem nădejdea în El.
Cu recunoștință,
Diana Caba – asistent social, Centrul de îngrijire și asistență persoane dependente
