Zilele acestea am experimentat atât bucurii cât și tristeți, vești bune dar și vești rele. Cu bucurie am primit în centru o bunicuță nouă și cu mare tristețe ne-am despărțit de o alta care a plecat în veșnicie. În timp ce unii din ei și-au dat ultima suflare, alții au suflat în lumânări. Patru dintre bunicii noștri și-au sărbătorit ziua de naștere și toți ceilalți bunici împreună cu întreaga echipă le-am cântat „La mulți ani!”. Viața își continuă mersul ei, iar timpul nu se oprește în loc indiferent de circumstanțele vieții.
În rutina zilnică a bunicilor acum sunt știrile de la televizor. Urmăresc cu sufletul la gură evenimentele din vecinătatea țării noastre. Subiectul războiului e în gura tuturor. După pandemie și frica de boală acum se strecoară o altă frică, cea de război. Unii dintre ei au fost deportați în vremea copilăriei lor și cu groază își imaginează cum ar fi dacă lucrurile s-ar repeta. Frica e cea care și-a pus ghearele în sufletul lor făcându-i să vorbească în șoaptă „ce-ar fi dacă…” cu teamă că poate destinul îi aude și se repetă. Unii dintre ei, mai credincioși, spun că „Dumnezeu nu ne părăsește”, alții că „Dumnezeu ne-a uitat de mult”.
Toate necazurile lumii sunt create din deciziile rele și alegerile neînțelepte ale oamenilor iar rugăciunea noastră este ca Dumnezeul îndurărilor să ne scape din nou din necaz.
„… dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.” –
2 Cronici 7:14
Dumnezeu să se îndure de noi, de țara noastră și de întreaga lume!
Cu mult drag,
Delia Tuns
Asistent social
Centru de Reintegrare Socială – Cămin pentru persoane vârstnice, Oradea
